Connect with us

Daca m-ar pune cineva sa aleg intre un magnetofon si un ipod fara nici o retinere as alege magnetofonul. Tehnologia a revolutionat atat de mult incat magnetofoanele au fost date uitarii, pana la urma era si firesc. Ipod-ul face senzatii in ziua de astazi, tinand cont ca in nici 100 g de plastic se afla peste 5000 de melodii, echivalent a sute de benzi de magnetofon! Cu toata tehnologia aparuta mai sunt si in ziua de astazi pasionati care nu ar inlocui pentru nimic in lume mangnetofonul!

Celor care le plac magnetofoanele am atasat aici cateva fotografii. Si apropo cine are benzi de vanzare sa lase un coment aici.



 
 
Ce este Magnetofonul?
Magnetofonul este un aparat destinat imprimării şi redării de programe acustice.
Vine în variante atât pentru public cât şi pentru aplicaţii profesionale. Magnetofonul a derivat de la telegrafon, un aparat ce imprima fluctuaţii magnetice pe sarmă de oţel, după la banda din hârtie, iar apoi la începutul anilor 1940 la banda din material plastic. Una dintre primele persoane ce au lucrat şi au apreciat magnetofoanele pentru calităţile sale şi uşurinţa în exploatare, a fost actorul american Bing Crosby.
La noi în ţară magnetofoanele au apărut spre sfâşitul anilor 1940, fiind foarte puţine exemplare. Spre începutul anilor 1950, magnetofonul a devenit un aparat destul de folosit, cererea fiind mare; au aparut diverse aparate de producţie sovietică, Dnepr, Tembr, Miz, etc. aparate relativ grele şi slab calitative. Odată cu naşterea unor firme ca „Nagra”, „Revox”, „Philips” au apărut primele aparate de calitate ce funcţionau pe tuburi cu proprietăţi de imprimare foarte bune, construcţie robustă şi manevrabilitate simplă.
Din cele mai cunoscute aparate se amintesc magnetofoanele AKAI pentru capetele lor aproape indistructibile GX, Revox pentru calitatea şi fineţea sunetului la redare, Technics pentru designul reuşit ale aparatelor care sunau la fel de bine cum arătau, dar în paralel au existat şi copii nereuşite ale industriei sovietice care se defectau uşor şi erau la mare distanţă de a fi calitative. Tesla a avut 2 modele legendare, Tesla sonet duo şi Tesla b3, Grundig, Telefunken, AEG, etc.
Magnetofoanele pot fi dotate cu unul sau mai multe motoare, aceasta simplificând partea mecanică, crescând fiabilitatea şi apariţia unor funcţii de editare, etc. De asemenea pot fi dotate cu 2 sau mai multe capete, pentru a efectua un control cat mai simplu si rapid al programului proaspat inregistrat. Benzile magnetice au existat pe mai multe standarde de montare: cel normal, AEG- cel mai vechi, înca folosit şi cel NAB. Calitatea sonoră a unor magnetofoane poate depăşi cu uşurinţă unele CD playere sau plăci audio de calculator. Dar ele au devenit pe parcurs datorită extinderii pieţei de consum şi a tehnologiei, nişte obiecte de epocă care îşi merită respectul pentru proprietăţile sonore excelente.
De asemenea unii artişti sau entuziaşti ai sunetului încă mai folosesc magnetofoane pentru imprimare sau redare de programe sonore datorită beneficiilor sunetului analog, dar, din păcate, zgomotul dinamic al benzii nu poate fi redus în totalitate (deşi există expandoare şi comprimatoare de dinamică DBX, Dolby, High Com), şi acest fapt îi deranjeaza pe unii cu pretenţii ridicate. Producţia magnetofoanelor s-a terminat spre sfârşitul anilor 1990, când toţi s-au decis să treacă pe partea digitală pentru uşurinţa în folosire şi confortul oferit.

14 Comments

14 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Trending